CELE PATRUZECI DE LEGI ALE IUBIRII – DE ELIF SHAFAK

          Nu va lăsați ispitiți de coperta: înăuntrul cărții nu veți da peste iubirea tantrica sau kama-sutra (mie la astea mi-a zburat mintea instant ;) ) : este vorba de iubirea dumnezeiasca, iubirea suprema fata de Allah și fata de semeni, care e același lucru, pentru ca Allah sau Dumnezeu e în fiecare dintre noi. Iarăși, nu va speriați, nu e o carte religioasa plictisitoare și obositoare.

“Cele patruzeci de legi ale iubirii” este un roman dual sau un “roman în roman”. Mai întâi o cunoaștem pe Ella, o femeie din SUA, în anul 2008, aflata la răscrucea celor patruzeci de ani. Se socotește împlinita, mama devotata a trei copii, soție răbdătoare și, mai ales, iertătoare a unui soț nu la fel de fidel. Cuprinsa în vârtejul îndatoririlor zilnice, ascunde în străfundul sufletului conștiința lipsei de iubire din viata și căsnicia sa. La un moment dat, începe lectura unui roman căruia trebuie sa ii facă o recenzie pentru serviciul sau și acest roman ii va schimba cursul vieții pentru totdeauna. Acțiunea romanului “Dulce blasfemie” se desfășoară în anii 1240, pe teritoriul Turciei de azi. Tema primordiala e iubirea, iubirea completa și divina , înălțătoare, ideala și infinita, care e posibila aici pe pământ. Si exemplul îl constituie tovărășia dintre un învățat renumit al vremii, Rumi,  și un derviș (un fel de călugăr rătăcitor, pe înțelesul meu), Shams din Tabriz, aceștia doi completându-se perfect, ca doua jumătăți ale unui întreg, ca doua oglinzi care poarta fiecare reflexia celuilalt. Cel patruzeci de legi ale iubirii au fost alcătuite de Shams, ca rod al ințelepciunii dobândite pe parcursul vieții sale petrecute în cele mai diverse locuri de pe pământ, din cunoașterea tuturor felurilor de oameni. Shams, care din copilărie avea viziuni mistice, s-a rugat pentru un tovarăș cu care sa împărtășească iubirea și a fost trimis la Rumi, pe care l-a transformat din învățător al ințelepciunii Coranului în poet al iubirii veșnice.

Toată aceasta iubire transcende secolele, astfel ca Ella, pe parcursul corespondentei cu autorul romanului care o captivează, începe sa se îndrăgostească de necunoscutul misterios cu fiecare e-mail pe care îl trimite și îl primește. Nu peste mult timp scriitorul, un sufit (adept al unei doctrine mistice și ascetic a islamului, după cum explica dicționarul) născut în Irlanda și fotograf profesionist care calculatoreste în toate colțurile lumii, vine la Boston sa o întâlnească pe femeia cu care începuse sa construiască o legătura afectiva prin internet. Ella își părăsește fără remușcări viata tihnita și-l urmează pe atrăgătorul Aziz Zahara, care pare urmașul misticului Shams din Tabriz.

Sfârșitul nu-l dezvălui.

Ce pot sa va garantez totuși e o lectura agreabila, captivanta și revelatoare, o carte care îndeamnă la aplecarea spre cunoașterea lăuntrica, o carte care  sper sa va găsească la momentul oportun, pentru ca nimic nu este întâmplator pe lumea asta, după cum zice una din cele patruzeci de legi. Iata și alte dovezi de ințelepciune ale legilor:

“E lesne sa iubești un Dumnezeu desăvârșit, fără pata și fără greșeala cum este El. Ce e mult mai anevoios este sa-ți iubești semenii cu metehnele și cusururile lor. Nu exista ințelepciune fără iubire. Pana când nu învățam sa iubim zidirea lui Allah, nu putem nici sa-l iubim, nici sa-l cunoaștem cu adevarat.”

“Lumea e o singura fiinta. Toti și toate sunt legate intre ele printr-un paienjenis de povesti. Fie ca ne dam seama ori nu, suntem prinsi cu totii intr-o discutie tacuta. Nu face rau. Arata-te milostiv. Si nu barfi pe nimeni pe la spate – nici macar o vorba parelnic nevinovata! Vorbele care ne ies din gura nu pier, ci sunt pastrate vesnic în intinderea necuprinsa a lumii și se vor intoarce la noi la vremea cuvenita. Durerea unui singur om ne va rani pe toti. Bucuria unui singur om ii va face pe toti sa zambeasca.”