VA MAI AMINTITI CUM ATI INVATAT SA CITITI?

     Eu, una, nu. Dar bunica și mama își amintesc ca știam sa citesc înainte de a merge la scoală, învățasem de la doua fete mai mari, vecinele noastre.

 Alți cunoscuți mi-au mărturisit ca, având o perioada aglomerata în acei ani la munca, nici nu și-au dat seama cum a  învățat fetita lor sa citească; doar s-au pomenit cu copila citind firmele de pe bulevard din mersul mașinii: CO-FE-TA-RI-E…FAR-MA-CI-E…

Anul trecut aveam un coleg de grupa la grădinița care la 6 ani și un pic citea cursiv iar părintii începeau sa-l “forteze” sa citească la televizor…subtitrari și tot felul de scrisuri care trec repede…

Cu alta ocazie, o doamna vecina de călătorie cu avionul pe ruta Oradea – București, văzându-l pe Cristian care la 5 ani identifica litere pe un pliant, ne-a spus cu dezinvoltura ca nepoțelul ei nu avea nici o problema în a citi încă de la vârsta de 3 ani și jumătate!

Sa-i crezi, sa nu-i crezi? O fi devreme, o fi târziu? Oare al meu nu e destul de capabil, oare nu m-am ocupat îndeajuns de el? Sunt întrebări care le frământa pe mămici în general. Dar fiecare ne cunoaștem copilul, știm când e pregătit, și pana la urma toți vor citi, după cum toți au scapăt de pampers la un moment dat, ba chiar vor învața sa facă la toaleta ;)

Pe băiatul meu l-am urmărit și aventura cititului a început cu…cifrele! Mai întâi a recunoscut cifrele, în parcările subterane de la hipermarketuri ;))), apoi literele de tipar : ne-a construit din sticksuri pe A, V, M, astea pe la 3- 4 ani aproximativ, nu mai rețin exact. La vârsta de 5 ani recunoștea toate literele, chiar silabisea corect. Si-atunci am îndrăznit sa fac o încercare cu cititul pe cuvinte scrise cu majuscule, ajutându-ma și de cărțile lui preferate cu dinozauri, dar și de un set de carduri editura GAMA. A fost destul de haios, pentru ca după ce citea corect fiecare litera: D-U-L-A-P, când sa zicem cuvântul întreg, copilul spunea senin…MASA! Mai  încercam : R-A-T-A; ei? El, deja ușor îngrijorat, dădea : CARTOF! Am fost destul de deșteaptă sa nu mai insist prea mult ;)))) In iarna a împlinit 6 ani și surpriza cea mare a fost ca tânărul recunoaște și literele mici de tipar: le au lipite pe dulapuri la grădinița , literele mari și mici de tipar, și văzându-le zi de zi probabil ca le-au învățat pur și simplu. Am început sa citim aproape în fiecare zi câteva cuvinte la alegere din cărțile lui preferate din colecția Tom și Jerry, editura Litera mica. Ca sa ii fie mai usor, am subliniat silabele sub fiecare cuvânt. A început sa spună cu voce tare și sa lungeeeaaaaasca fieeeecare liiiitera, iar din cauza vocii și a “cantarii” era distras și nu reușeam sa reconstituim nici o silaba. In acest moment i-am recomandat sa spună literele în gând, și doar silaba cu voce tare. M-a ascultat și succesul a venit rapid. Nu va pot exprima bucuria lui când reușea sa identifice cate un cuvânt. Si pe măsura ce mai citea , creștea și încântarea precum și dorința de a mai citi. Sigur ca reluam eu cuvintele de la începutul propoziției, ca sa putem vedea sensul celor citite. Dupa doua săptămâni de scurte și ușoare exerciții de felul acesta, s-a văzut un pic de progres. Ca sa se adeverească vorba care zice : ”repetitia e mama invataturii”.

Una peste alta, asa vad ca se învață citirea. Cu eroii preferați, cu bucuria descoperirii, cu răbdare și iubire. Probabil ca si cu Abecedare si carti ferfenita in urma - pagube de razboi ;)))

Un copil care învață sa citească e un miracol.