CEA CARE ALINA - ANNA GAVALDA

Am citit aceasta carte pana la pagina 109 din cele 568 ale acestei ediții Top 10+ Polirom. Si o sa ma opresc aici deocamdată, mai mult nu mai pot. Mi-am spus: mai încearcă, coperta e atât de senina și dulce colorata, trebuie sa aibă legătura într-un fel cu conținutul. Mi-am spus: mai da-i o șansa, aproape toate colegele de la etaj au citit cartea și au fost entuziasmate. Pas.

Din Nota asupra ediției scrisa chiar de autoare am început sa ma îngrijorez ușor. Scrie chiar asa cum vorbește și/sau gândește, adică sacadat,  în toate direcțiile, sărind de la una la alta, cu întrebări, semne de exclamare, multe alineate, pauze, neliniști, glume. Va rog sa nu ma înțelegeți greșit, nu e nimic rău în asta dar ii lipsește continuitatea, armonia și cursivitatea ideilor și frazelor pe care eu le apreciez într-o carte, într-o povestire.

Din paginile pe care le-am citit am reușit sa reconstitui, adică mai mult sa intuiesc, un fir narativ. Eroul cărții e un bărbat, Charles, francez, în plinătatea celor 40 de ani, arhitect de succes. Este căsătorit de mai multi ani cu femeia de care s-a îndrăgostit și cresc împreuna fiica soției din relația anterioara. Arhitectul e într-un continuu du-te - vino prin întreaga lume datorita muncii sale, momentan zboară frecvent intre Paris și Moscova. Omul pare blazat, obosit, nemulțumit de viata lui, în ciuda succeselor profesionale. Relația de cuplu s-a răcit de-a lungul anilor, adolescenta care creste în casa lui îl surprinde, reuniunile de familie îl extenuează. E trezit din acest vârtej de o scrisoare care ii anunța moartea unei vechi cunoștințe. Este vorba de Anouk, mama prietenului sau cel mai bun din tinerețe. Si de aici cartea ar putea deveni mult mai interesanta, dar cine are răbdare cu stilul autoarei…Se pare ca Anouk va deveni eroina principala, cu personalitatea ei excentrica și captivanta (e posibil ca Charles sa fi fost îndrăgostit de ea?) Un personaj misterios este în acest moment (la pagina 109) și Alexis, fiul lui Anouk, un tânăr muzician care a luat calea drogurilor…

Ce mai am de spus despre carte: totul este văzut prin prisma lui Charles. El călătorește, el schimba replici cu taximetristul, el retrăiește amintirile tinereții, el face portretul surorilor și cumnaților, el analizează transformările fetei adolescente. “Carevasazica asta însemna sa ai paisprezece ani? Sa fii îndeajuns de lucid încât sa știi ca totul se cumpăra pe lumea asta și în același timp îndeajuns de naiv și de gingaș încât sa te ții în continuare de mana cu doi adulți deodată și sa stai intre ei, chiar la mijloc, fără sa mai țopăi, dar sa-i strângi cu putere, sa-i legi strâns de tot, ca sa rămână împreuna, în ciuda a tot și toate”.

Nu știam ca bărbații gândesc atâta, ca analizează și despica firul în patru, ca trăiesc atâtea angoase și neliniști, în loc sa adoarmă pur și simplu când sunt obosiți și sa lase lucrurile sa se rezolve de la sine ;)