ONOARE – DE ELIF SHAFAK

       Am citit de aceeași autoare mai întâi “Bastarda Istanbulului” și apoi “Cele patruzeci de legi ale iubirii” – bune alegeri! Urmează “Lapte negru”. Elif Shafak este o scriitoare prolifica, versatila; pentru mine e în top ten scriitoare contemporane, alături de Alice Munro, Elena Ferrante, Elizabeth Strout.

“Onoare” spune povestea unei familii pornind de la generațiile anterioare, cu originea într-un sat de etnici kurzi din apropierea  Istanbulului.

Un tânăr sa îndrăgostește de o fata și își dorește sa se căsătorească cu ea. Numai ca fata fusese răpită în copilărie și de atunci plutește un aer de incertitudine asupra fecioriei sale. Din orgoliu – sau onoare, potrivit tradiției locale – băiatul refuza căsătoria cu minunata, dar dezonorata Jamila; totuși o ia de soție pe sora ei geamăna, Pembe.

Pe tot parcursul cărții dam de astfel de situații în care este în joc onoarea unuia sau altuia, întrucât  asta e legea primordiala a acestor oameni. Oarecum ma duce cu gândul la “Rusinea” de Salman Rushdie.

Revenind la poveste:  tânăra familie nu va avea un trai fericit. Deși reușesc sa se stabilească la Londra, duc o viata modesta, în lipsuri, într-un cămin lipsit de iubire. Sotul, Adem, își părăsește soția și cei trei copii urmându-și amanta și patima jocurilor de noroc, care-I vor aduce pieirea.

Întâmplarea face ca tânăra soție, rămasa fără soț – stâlpul și protectorul familiei, se trezește ținta atacurilor rasiste ale unui vânzător dintr-un magazin. Ii ia apărarea un bărbat de alta religie, ateu chiar. Si de aici se înfiripa o poveste de dragoste absolut inocenta, complet imposibila și, mai ales, total interzisa.

Fiul cel mare, de numai șaisprezece ani, descoperă întâlnirile secrete ale mamei sale și, întărâtat de unchiul sau sa protejeze onoarea familiei, ajunge sa-și înjunghie propria mama în plina strada. Este prins, închis, și de-a lungul anilor de detenție se lupta mult cu demonii interiori, reușind în cele din urma sa facă pace cu sine însuși.

Partea surprinzătoare, demna de roman polițist, acum vine: de fapt, tânărul o ucisese pe sora geamăna a mamei sale, Jamila, care venise cale lunga pana la Londra la iubita ei Pembe pe care o visase nopți de-a rândul.

Romanul este o lectura excelenta.

M-a impresionat și aici, ca în “Cel care ma asteapta” de Parinoush Saniee, puterea de sacrificiu a femeilor musulmane. Ele sunt crescute în spiritul absolut al datoriei și supunerii fata de soț, fata de familie. Si mai ales, se resemnează cu gândul ca, deși propria fericire, împlinire, este la doar o aruncătura de bat, lor le este interzisa.