#24centimetri - de Adi Hadean

     Am însoțit-o pe prietena mea, Nicoleta, la lansarea cărții în toamna lui 2016 la Carturesti Carusel. Zic bine „am însoțit-o” , pentru ca, unu la mana, nu prea aveam habar cine este Adi Hadean (zău ca nu ma uit la televizor),  și doi la mana nu sunt interesata nici de mâncat, nici de gătit. Chiar asa, mănânc orice cat sa-mi potolesc foamea și apoi îmi vad de treaba, iar când trebuie sa fac de mâncare acasă, parca as da teza la matematica!

     Si acum, după mai bine de un an, am împrumutat cartea sa o citesc, era si cazul, doar fusesem la lansare, întâlnisem autorul în carne și...barba (un tip atrăgător, de altfel  ;) )!

     Si uite ca s-a dovedit o mare surpriza! O sa punctez cu liniuța (!!):

-         - Nu e o carte despre gastronomie! Zic mersi

-         -  „24 centimetri” zice Hadean ca este dimensiunea ideala a...cuțitului de bucătărie!

-         -    E o carte despre pasiune, despre dorința de a deveni mai bun, e o carte inspirationala,cu multe lecții de viata, tocmai de asta am catalogat-o la „dezvoltare personala”. E o carte scrisa cu sinceritate, scrisa barbateste, despre experienta de viata din copilărie pana la maturitate. Admir ca omul a ajuns sa fie mulțumit de el, de munca lui, de cine a devenit, ceea ce îmi doresc și mie.

-        -  Aflu din carte ca Adi Hadean a locuit la Oradea (și eu am stat 8 ani acolo, la gimnaziu și liceu), avea un beiusean coleg la tv –eu am crescut într-un sătuc lângă micul Beiuș; a lucrat la Irish Pub în CLUJ –am băut și eu un suc acolo în timpul facultății, dar cu vreo 9 -10 ani înainte sa vina Hadean pe acolo; în Baia Mare a făcut un verișor de-al meu ceva scoală – posibil partener de chefuri cu Hadean, o sa-l intreb; intre timp Adi Hadean s-a mutat la București –acis-s și eu; concluzia: m-am simțit personaj literar în cartea asta!!!

-        -   Mi se confirma ca oamenii de succes citesc cărți și fac sport, ,mai precis aleargă! (păzea, ca  m-am apucat de alergat de vreun an...)

-         -  Omul acesta e implicat în multe proiecte, deci e firesc sa stea destul de puțin pe-acasă, cu nevasta și copilul, ceea ce eu zic ca nu e neapărat rău: atâta vreme cat ne urmam telurile, pasiunile și facem ceva constructiv, iar în puținul timp petrecut cu familia chiar suntem prezenți, e chiar mai bine; vorba aia: cele mai multe accidente se petrec în casa...

-         -   Si câteva citate memorabile:

-          „Am reușit sa bag ziua-n noapte” asta e numa’ în Ardeal

-          „...Data viitoare când iți vine sa razi de cineva intreaba-te dacă nu cumva razi chiar de tine cel de acum o zi, un an sau zece”

-          „...relațiile de prietenie pe care le-am avut de-a lungul anilor [..] au fost supuse aceluiași regim de libertate totala care ne scutea pe toți de plictiseala, stagnare sau sentimentul obligativității frecventei constante a interactiunilor”

-          „Stiu acum ca dacă la temelie ai piatra dura de rău, în living poți pune orice..”

   DA, mi-a plăcut cartea.

   Mi-aduc aminte și de un film bun: BURNT, 2015

   ...Am făcut și niște clătite aseară, după ce am citit o bucata de carte...am simțit ca-s de doi lei...dar mi-a trecut repede ;)))