Un barbat pe nume OVE De Frederik Backman

        Am tot auzit de cartea aceasta pe internet, pe bloguri despre carti, pe site-uri cu vanzare carti, la diverse promotii. Si intr-o zi am si vazut-o live: pe usa institutiei la care lucrez a intrat o fata tanara si frumoasa  cu nasul intr-o carte groasa, abia ridicand ochii sa dea buna ziua, ca drumul pe holuri il stia din obisnuinta ca sa nu dea cu capul in vreo usa de sticla. Eu, foarte incantata, am oprit-o pe A. si am indraznit sa o rog sa imi imprumute si mie cartea.

       Prima intalnire cu o carte conteaza destul de mult, aproape la fel de mult ca prima impresie la un interviu de angajare, da, pentru si aici imi angajez timpul si sentimentele. In aceasta editie a cartii de la Editura Art „Un barbat pe nume Ove” e o carte cu peste 400 de pagini! Dar cand o deschizi, te luminezi: filele natur, printul aerisit, caractere destul de mari si chenar generos, incadrare placuta in pagina...iar coperta, coperta e fina si catifelata :-))

       Ove m-a gasit la jumatatea ”Animalului inimii” de Herta Muler si inaintea  asteptatului  ”Tai Pan” de

James Clavel. Si m-am aruncat pe ea ca pe un roman politist in sesiune, pe vremea facultatii ;-)))) Va spun drept ca am citit-o intr-o seara si in dupa-amiaza urmatoare. Si-am tras si niste hohote de ras de ma punea copilul sa-i citesc si lui ce era asa de amuzant.

       Pe scurt, Ove e un barbat de 59 de ani, cinstit de felul lui si reticent la tot ce e nou si modern de cand se stie, care locuieste in Suedia, ramas vaduv de curand si foarte recent pensionat fortat. Intrucat nu-si mai vede rostul  pe lume in aceste conditii, planuieste in fiecare zi sa se sinucida. Insa planurile ii sunt date peste cap in mod constant si absolut intamplator ba de o pisica care trebuie salvata de la inghet, ba de o vecina gravida care are nevoie de ajutor sa parcheze o camioneta, ba de o bicicleta care trebuie reparata . Si incet incet isi gaseste locul in comunitate si isi urmeaza zilele pana ce moare de moarte buna.

      Eu zic ca e un roman de dragoste. Omul a iubit o singura femeie si i-a fost alaturi intreaga viata,in ciuda invaliditatii ei.

      Si un roman care imi CONFIRMA ca mai exista viata tihnita si in ciuda internetului si a tabletelor si a invaziei de consultanti IT. Pentru ca si in mine zace un OVE care are nevoie de lucruri simple in viata. Un acoperis deasupra  capului, o strada linistita, o anume marca de masină...o casa in care lucrurile se strica in mod regulat, astfel incat sa aiba ceva de mesterit tot timpul!

     Si ca un bonus: birocratia este infloritoare si in Suedia, cu tot nivelul lor ridicat de trai. Sic.